Editura Inspirescu
                     Noi nu edităm  doar cărti, ci facem literatură !
   Despre      Articole
AICI VETI GASI
 
ZILNIC

ARTICOLE

INTERESANTE
 
CULTURALE !!!
 
  

Vreți să trăiți cu 15 ani mai mult? Folosiți aceste sfaturi japoneze! Este bine de ținut minte!

-Țineți telefonul mobil la urechea stângă.
-Nu beți mai mult de o cafea pe zi.
-Nu beți pastilele cu apă rece.
-Nu mâncați după ora 17.00.
-Mâncați cât mai puține alimente grase.
-Beți mai multă apă dimineața și mai puțină seara.
-Stați departe de încărcătoarele telefoanelor mobile.
-Cel mai bun timp pentru somn este de la 22.00 până la 06.00.
-Nu luați de îndată o poziție orizontală, înainte de a merge la somn, dacă ați băut medicamente.
-Nu utilizați telefonul mobil când bateria arată doar o diviziune, pentru că în acest caz nivelul de radiație emisă de telefon este de 1000 de ori mai mare.
-Trimite acest mesaj tuturor oamenilor care îți sunt dragi.

Sucuri pentru sănătate

Morcov + ghimbir + măr = menține și curăță sistemul imunitar.

Măr + castravete + țelină = previne cancerul, reduce nivelul colesterolului, ameliorează indigestia și previne durerile de cap.

Roșie + morcov + măr = îmbunătățește culoarea pielii și elimină respirația urât mirositoare.

Piper negru + măr + lapte = previne mirosul urât din gură și reduce febra.

Portocală + ghimbir + castravete = îmbunătățește culoarea și umiditatea pielii și reduce temperatura.

Ananas + măr + pepene verde = elimină sărurile suplimentare, hrănește vezica și rinichii.

Măr + castravete + kiwi = îmbunătățește culoarea și umiditatea pielii.

Pară + banană = reglează nivelul de zahăr din sânge.

Morcov + măr + pară + mango = crește căldura internă a corpului, crește rezistența la toxine, scade tensiunea arterială și se luptă cu oxidarea totală a corpului.

Struguri + pepene verde + lapte = vitaminele C și B2; crește activitatea celulelor și imunitatea organismului.

Papaya + ananas + lapte = vitaminele C și E, fier; îmbunătățește tonusul pielii și metabolismul.

Banană + ananas + lapte = bogat în vitamine cu substanțe nutritive, previne constipația.

Beți apă pe stomacul gol

Astăzi este foarte popular în Japonia să se bea apă imediat după trezire în fiecare dimineață. În plus, testele științifice au confirmat eficacitatea acestei proceduri. Mai jos aveți instrucțiunile pentru această metodă.

Metoda previne cu garanție de 100% următoarele boli: durerile de cap, durerile în articulații, bolile de inimă, artrita, palpitațiile dese ale inimii, epilepsia, obezitatea, astmul, meningita, bolile de rinichi, vărsăturile, gastrita, diarea, hemoroizii, diabetul, constipația, bolile de ochi, boli ale uterului, cancerul și boli ale urechilor, nasului și gâtului.

Metoda de tratament

Dimineața după trezire se beau 4 pahare de apă de 160 ml (înainte de periajul dentar).
Periați dinții, dar nu mâncați și nu beți nimic timp de 45 de minute.
După 45 de minute, puteți servi micul dejun ca de obicei.
După micul dejun, prânz sau cină, nu beți și nu mâncați timp de 2 ore.
Pentru persoanele în vârstă sau bolnave, care nu pot să bea dintr-o dată 4 căni de apă, inițial se poate începe cu o doză mai mică și treptat se ajunge la cantitatea recomandată.
Lista de mai jos conține numărul recomandat de zile pentru bolile majore:
Tensiunea arterială – 30 de zile

Gastrita – 10 zile
Diabetul – 30 de zile
Constipația – 10 zile
Cancerul – 180 de zile

Pacienții cu artrită trebuie să urmeze această procedură în primele 3 zile din prima săptămână, iar începând cu a doua săptămână – în fiecare zi.

Această tehnică nu are efecte secundare, totuși, la începutul tratamentului numărul urinărilor poate crește.

Ar fi mai bine să continuați această procedură și după tratament, ca să devină un mod de viață.

Beți apă și rămâneți sănătoși și activi

Un detaliu foarte important: chinezii și japonezii beau ceai fierbinte în timpul mesei (nu apă rece). Este timpul să învățăm de la ei obiceiul acesta. Vom avea doar de câștigat.

Vom explica ce se întâmplă dacă se beau băuturi reci în timpul mesei: apa rece reduce absorbția alimentelor, deoarece produsele care conțin grăsimi se îngroașă.

Pe de altă parte, grăsimile în stare lichefiată (datorită ceaiului fierbinte) intră mai repede în reacție cu oxigenul și sunt mai bine absorbite de intestin.

În consecință grăsimile nu se depun sub piele și probabilitatea cancerului se reduce de zeci de ori.

O notă importantă cu privire la atacurile de cord

Trebuie să știți că nu toate atacurile de cord sunt însoțite de dureri în partea stângă a pieptului.
Fiți atenți la durerile intense în maxilarul superior sau inferior.
Greața și transpirația abundentă sunt, de asemenea, simptome ale atacului de cord.
60% din persoanele care au suferit atac de cord, l-au simțit în somn și nu s-au mai trezit.
Durerile în piept vă pot face să țipați în somn și să vă treziți imediat. Acesta este, de asemenea, un simptom al problemelor iminente. Nu ignorați astfel de semnale ale corpului.




  Scriitori celebri mai putin cunoscuti:

Vladimir Vladimirovici Nabokov (1899-1977)

Vladimir Vladimirovici Nabokov s-a

născut la data de 23 aprilie 1899 la Sankt Petersburg.

S-a născut într-o familie foarte cultivată,

astfel încât stăpânea impecabil franceza şi engleza

înca din copilărie.

În urma revoluţiei bolşevice, familia lui

Nabokov este nevoită să emigreze, ân 1919 stabilindu-

se mai întâi în Anglia, unde Vladimir a

studiat limbile slave şi romanice la Trinity College

din Cambridge.

Familia s-a mutat la Berlin în 1920, viitorul

scriitor ajungând acolo doi ani mai târziu.

Aici a publicat în gazetele emigraţiei ruse sub

pseudonimul Sirin. Acum a apărut şi primul său

roman, “Masenka” (în versiunea engleză

“Mary”), care i-a deschis cariera de romancier.

În anul 1922 tatăl său a fost ucis de un

fanatic rus la Berlin.

Între anii 1937-1940 a locuit la Paris. În

aceasta perioadă a continuat să scrie, în rusă,

mai multe romane, zeci de povestiri, sute de

poeme şi câteva drame.

În anul 1925 s-a căsătorit cu Vera

Slonim. Pentru a-şi întreţine familia s-a ocupat

de traduceri, a dat lecţii de engleză şi tenis, a fost

autor de cuvinte încrucişate în rusă şi analist de

şah.

În anul 1940 a plecat în America împreună

cu soţia şi fiul său, de teamă să nu fie trimis

într-un lagîr de concentrare. Aici a predat la

Universitîţile Wellesley, Harvard şi Stanford.

Între anii 1948-1959 a fost profesor de

literatură rusă la Cornell University. Fiind pasionat

de entomologie, Nabokov a descoperit în

1944 o subspecie de fluture care îi poartă numele

“Lycaeides melissa samuelis Nabokov”.

Vladimir Nabokov a tradus în engleză

“Evghenii Oneghin” de Puşkin şi “Un erou al

timpului nostru” de Lermontov. Este autorul

mai multor lucrări de critică literară, dintre care

studiul despre Gogol.

Printre operele sale în rusă se numără:

“Maşenka”(1926), “Rege, damă, valet”(1928),

“Apărarea Lujin”(1930), “Ochiul”(1930), “Disperare”(

1934), “Invitaţie la eşafod”(1938) etc.

După stabilirea în Statele Unite, şi-a început

cariera de romancier în limba engleză:

“Adevărata viaţă a lui Sebastian Knight”(1941),

“Bend Sinister”(1947), “Lolita”(1955), “Foc

palid”(1962), “Ia priviţi la arlechini”(1974),

volumul autobiografic “Vorbeşte, memorie”(

1974) etc.

Pentru activitatea sa literară, Nobokov a

fost distins cu “National Book Foundation

Medal”. Vladimir Nabokov a decedat la data de 2

iulie 1977 la Montreu.

Lolita (1955)

Romanul “Lolita” a fost publicat de către

Vladimir Nabokov în anul 1955.

Cartea s-a născut din nuvela “Vrăjitorul”.

Apare aceeaşi urmărire nemiloasă a obsesiei,

aceleaşi ciocniri de gânduri, aceleaşi

culori ale nebuniei. Într-un parc, un bărbat care

stă pe o bancă vede o fetiţă de 12-13 ani, pe patine

cu rotile. E de ajuns pentru stârnirea patimii:

lucid, atent la fiecare detaliu şi

pre gătindu-sşi fiecare gest, bărbatul ajunge in

casa fetei, ca tată vitreg.

(Sursa: Scriitori celebri.blogspot.ro)

 


  

Top 10 ciudățenii ale marilor scriitori

 

 

Geniile au fost intotdeauna "neintelese". Atunci cand creau, marile figuri din istoria literaturii universale aveau tabieturile lor de la care nu se abateau niciodata si isi cautau muze in femei, tutun, alcool sau droguri!

Vă prezintam ciudateniile la "umbra" carora s-au nascut romane sau poeme fabuloase, pe care milioane de oameni le-au citit.

10. Voltaire bea cate 40 de cafele pe zi


Scriitorul si filosoful francez Voltaire (1694-1778) obisnuia sa scrie, in acelasi timp, la mai multe opere. In odaia lui, avea cateva mese si pe fiecare dintre acestea cateun manuscris. Dupa ce lucra o ora la unul dintre ele, trecea automat la celalalt pupitru pana isi punea penita peste fiecare lucrare in parte.

Erau zile in care Voltaire scria si 18 ore neincetat, timp in care bea 40 de cani de cafea ca sa reziste ritmului infernal de lucru. Asa au aparut celebra nuvela “Candide” sau “Scrisori privind natiunea engleza”.

9. “Padurea” din casa lui Jean Jacques Rousseau


Contemporan cu Voltaire, ganditorul genovez Jean Jacques Rousseau (1712-1778) era un individ antisocial. Nu-l motivau sa scrie decat singuratatea si padurea din Montmorency. Cand a fost constrans de situatia lui financiara precara sa locuiasca intr-un apartament modest din Paris, a refuzat sa-l mobileze si a desenat pe toti peretii imagini cu padurea care il inspira.

In plus, avea o colivie cu pasari cantatoare si numeroase flori care ii dadeau senzatia ca se afla in “aer liber”. In acest “peisaj natural” au fost concepute si “Emil sau despre educatie” si “Despre contractul social”.

 

8. Dumas-tatal era dependent de… limonada, iar fiul de pian!


Daca Voltaire “devora” aproape 40 de cani de cafea in cele 16-18 ore de lucru, din camera de lucru a lui Alexandre Dumas-tatal (1802-1870) nu lipsea niciodata limonada! De altfel, autorul celebrelor romane “Laleaua neagra”, “Cei trei muschetari”, “Robin Hood” sau “Masca de fier” avea sa-i aloce acestei licori un capitol in “Contele de Monte-Cristo”.

De partea cealalta, si fiul sau, Alexandre Dumas (1824-1895, autorul “Damei cu camelii”) avea o "superstitie". Practic, el nu incepea sa scrie pana nu asculta inainte cantecul pianului.

7. Balzac, romancierul-nocturn


Honore de Balzac (1799-1850) era un amator de mondenitati. Un personaj cu o activitate bulevardista intensa, nu era prolific decat… noaptea! Autorul operelor “Mos Goriot”, “Iluzii pierdute”, “Femeia la treizeci de ani” sau “Eugenie Grandet”, Balzac marturisea “Ma scol la miezul noptii si lucrez 16 ore in sir”.

Avea un adevarat ritual: seara, adormea la ora 18.00, se trezea la miezul noptii, imbraca un fel de rasa calugareasca in loc de pijama, bea o cana mare de cafea si, la lumina unui policandru cu sapte lumanari, lucra fara intrerupere pana cand il rapunea oboseala.

In tot acest timp, facea abuz de tutun. “Pe masura ce scria, el arunca fiecare foiaie peste umar, fara s-o fi recitit sau numerotat, iar la pranz, servitorul intra in incapere, aduna foile risipite si le ducea la imprimat”, scria in 1931 “Ilustratiunea Romana” despre tabieturile lui Balzac.

 

6. Flaubert nu scria decat cu ferestrele deschide

 

Fiu al unui chirurg, Gustave Flaubert (1821-1880) prefera si el sa lucreze in timpul noptii. Pe domeniul sau, care se afla in apropiere de cursul Senei, autorul capodoperei “Madame Bovary” scria cu ferestrele larg deschise, chiar si in anotimpurile mai reci, ca sa poata auzi susurul raului din nordul Frantei.

Spre deosebire de Balzac, Flaubert rescria pasaje intregi, la multe dintre ele chiar renunta, taia cuvinte, umplea marginile foilor cu adnotari, era extrem de critic cu fiecare litera. Dupa ce considera ca totul s-ar “lega” cat de cat, lua foaia, se ridica in picioare, incepea sa "marsaluiasca" prin camera de lucru si recitea cu voce puternica ceea ce scrisese.

Abia dupa o ultima corectura, trimitea manuscrisul la editat. Era o munca istovitoare. Flaubert isi comparase, de altfel, tortura scrisului cu chinurile agoniei.

Si pe Victor Hugo (1802-1885), scrisul il “storcea” de energie. “Parintele” memorabilului roman “Mizerabilii” nu putea sa gandeasca decat daca se plimba prin incapere. El scria intotdeauna in picioare!

5. George Sand era obsedata ca foile de scris sa aiba aceeasi masura

 

Scriitoarea franceza George Sand (1804-1876), cunoscuta, printre altele, pentru “Indiana” sau “Micuta Fadette”, lucra in fiecare zi, cu o exactitate de ceasornic, de la ora 8 seara pana la ora 4 dimineata.In epoca, era apreciata lejeritatea fantastica cu care isi asternea ideile pe hartie. Inainte sa se aseze la pupitru, isi taia foile de scris, de fiecare data, la aceeasi masura (fiind obsedata de acest lucru) si, apoi, le suprapunea uniform. Doar in acel moment incepea sa creeze.

Amantul sau, un alt scriitor cu o mare popularitate in acele timpuri, Alfred de Musset (1810-1857) avea un alt “ritual”. Niciodata, nu intra in odaia unde scria decat dupa ce consuma un pahar de absint. Si mereu asta se intampla dimineata, insa cu perdelele trase si cu lumanarile aprinse caci nu suporta lumina naturala!

 

4. Goethe sau Dickens erau “geniile diminetii”

 

Nu toti marii scriitori isi gaseau asadar inspiratia noaptea, daca l-am amintit si pe Musset. Johann Wolfgand von Goethe (1749-1832) sau Charles Dickens (1812-1870) erau, de asemenea, “matinali”. De pilda, romancierul englez isi stabilise pentru fiecare dimineata o “norma” de trei file scrise. Niciun rand mai mult sau mai putin!

 

 

3. Theophile Gautier scria… fara semne de punctuatie


Autorul romanului “Domnisoara Maupin”, Theophile Gautier (1811-1872) scria, de regula, pe un colt de masa al atelierului imprimeriei gazetei “La Presse”, fara sa fie deranjat de zgomotul infernal din jurul sau, facut de utilajele tipografice sau de catre muncitori. Cuvintele ii curgeau natural, iar manuscrisele sale nu aveau stersaturi sau corecturi.

“Vorbele nu-i erau niciodata separate intre ele prin vreun semn de punctuatie”, mai dezvaluia “Ilustratiunea Romana” in 1931.

 

2. Femeile erau “hrana” pentru Eliade, iar tutunul pentru Cioran

 

Pentru Mircea Eliade (1907-1986), femeile ii erau muza. Nici tutunul, nici cafeaua, nimic altceva. Doar femeile! In ele gasea motivatie ca sa se aseze la birou si sa puna, de exemplu, pe hartie faimosul roman “Maitreyi”. Cu toate ca era casatorit cu Nina, Eliade admitea ca traieste “in voie toate dezlantuirile” si, cand se referea la el, vorbea adesea despre “imensa monotonie a desfranarii”. Astfel, in vara lui 1942, nota: “Ce am lucrat in luna iunie? Mai nimic. Lupta mea cu melancolia si orgia”.

In ce-l priveste pe Emil Cioran (1911-1995), acesta nu era bantuit de femei, ci de… tutun si cafea. La un moment dat, filosoful roman marturisea ca “Nu pot sa scriu fara stimulente: cafeaua, iata singurul secret. (…) Mi-am scris toate cartile indopandu-ma cu stimulente (cafea, tutun). De cand imi sunt interzise, productia mea a cazut la pamant”.

Nici tentatiile bahice nu ii erau insa straine. “Un vid ce pustieste spatiul si de care doar alcoolul ar putea sa ma apere. Dar alcoolul imi este interzis, toate leacurile imi sunt interzise. Si, totusi, inca ma incapatanez”, isi amintea Cioran fragmente din existenta sa in “Caietele”.


1. Jack London, Baudelaire sau Marin Preda se scufundau in alcool!


Considerat la vremea sa “lider al decadentilor”, Paul Verlaine (1844-1896) era slavul alcoolului, dar si al hasisului. Stalucitorul poet francez, caruia ii apartine volumul “Romante fara cuvinte” nu putea sa scrie daca nu-si “descatusa” spiritul intr-o baie de alcool sau daca nu se lasa purtat de un “val de hasis”.

De altfel, alcoolul a alimentat inspiratia multor monstri sacri ai literaturii. Charles Baudelaire (1821-1867) nu s-a temut sa-si recunoasca viciul: “Intodeauna sa bei… Imbata-te constant. Doar imbata-te!”

Totodata, si scriitorul american Jack London (1876-1916, autorul romanului “Colt alb”) accepta cu usurinta ca se punea la masa de lucru doar dupa ce se imbata: “Duceam o existenta inundata de alcool. Nu era nicio clipa din timpul in care eram treaz in care nu as fi vrut sa beau.

La inceput scriam primele 500 de cuvinte si cele o mie pe care le scriam zilnic si apoi incepeam sa beau ca sa termin. Dar nu a trecut prea mult pana sa beau intai ca sa am inspiratie”.

Alcoolul a reprezentat o problema imensa si pentru Nichita Stanescu (1933-1983) sau Marin Preda (1922-1980), ale caror decese au survenit – potrivit legistilor – in urma unor intoxicatii cu alcool.

Daca despre Stanescu s-a zis ca “alcoolul ii producea o stare de efervescenta intelectuala vecina cu geniul” si ca era dependent de vodca, in ce-l priveste pe Marin Preda, multi au afirmat ca ar fi “stropit” din belsug cu alcool “Morometii”, “Delirul” sau “Cel mai iubit din pamanteni”.

Niciunuia dintre cei doi, nici altor mari scriitori nu li se pot lua insa din merite doar pentru ca au “concubinat”, la un moment dat, cu… viciile! In urma lor, au ramas nu doar Cancanurile de odinioara, ci si adevarate monumente ale literaturii universale.

            Preluare revista Historia